Kagome pov:
Si o alta zi imi trece prin fata ca un fugar disperat incercand sa scape de orice si oricine i-ar putea sfarama increderea in speranta.
Ma misc incomod in coltul pesterei,tragandu-mi mai tare genunchii la piept.Ploua ... am constatat surprinsa in timp ce ma aplecam incet sa le umezesc cu o carpa fetele.
Picurii se prelungeau laguros pe crengi prelungite din care cadeau frunze mici si transparente semanand a ..lacrimi.Am oftat si m-am intors la coltul meu incomod.
Koga a deschis cu greu ochi si se uita uimit.S-a uitat la mine cateva secunde apoi a incercat sa se ridice.
Koga pov:
"Imm" o durere se facu simtita,dar nu stiam unde.Nu stiam ce s-a intamplat,de ce ma simt asa.M-am ridicat sustinut de brate.In dreapta mea era aproape toata haita.Erau intinsi pe jos si adormiti.O imagine cu mine luptand cu cineva imi aparu in minte .Avea o sabie cat mine de mare si gheare.Acum imi amintesc totul...Ma luptam cu hanyo'ul...si...o lumina puternica m-a facut sa orbesc si de acolo ...intuneric.
"koga!! esti bine?" vocea lui kagome, speriata,se auzi dintr-o parte."Nu trebuie sa te ridici"bratele lui Kagome era infasurate in jurul meu,era ingrijorata,dar nu inteleg de ce.Pana acum se purta indiferenta de cand am salvat-o in padure de acel demon am stiut ca ea va fi femeia mea,dar si-a batut joc de sentimentele mele,eu o iubeam ,am iubit-o de prima data cand am luat-o in brate,chear daca era lesinata.Nu inteleg de ce este ingrijorata,pana acum nu ii pasa.Cu greu mi-am deschis ochii si am vazut cum se uita la mine.Era ingrijorata,sau poate ca ii era doar... mila.
"D...d...da sunt:"Am oftat "Bine".A rasuflat usurata.Era asa de dulce,aproape ca uitasem de durere.
"Imi pare rau" a spus cu ochii inca inchisi."Din cauza mea esti asa"plangea ,plangea: pentru mine.O lacrima imi cazu pe obraz.
"Nu e vina ta" m-am fortat sa o spun.Si nu minteam,chear nu era vina ei.
"Ba da... e vina mea ... era sa va omor!"A incercat sa isi ascunda fata cu ajutorul parului,dar nu reusea.
"Nu..."
"Ba da,nu incerca sa spui ca nu este vina mea pentru ca stiu foarte bine ca eu sunt de vina,eram sa te omor,eram sa va omor "La ce se referea oare,de ce spune asta?
"Nu... nu e vina ta.Ma bucur ca tu esti bine dar te rog sa nu mai spui asta"
"Dar..."
"Inceteaza!" am spus enervat "Eu am decis sa lupt, asa ca nu mai vorbii prosti" se uita la mine cum incercam sa ma ridic "inceteaza sa dai vina pe tine..."
"Koga..dar.."
"Nu..." ma purtam cums e purta si ea.
A lasat caput in pamant,fata ei era acoperita de par,avea pumnii stransi pe genunchi.
"Koga?" sper ca nu incearca sa ma convinga pentru ca nu va reusii.
"Ce?" eram sprijinit de ziduri,ea avea aceeasi pozitie in fata mea.
"Esti suparat pe mine nu?" da..asa ar fi trbuit.. oricum nu a facut nimic,decat sa imi raneasca sentimentele.
"Ce te face sa crezi asta?"
"Nu stiu... doar ca... nu mai esti tu,cel pe care l-am cunoscut prima data"
"Nu stiud espre ce vorbesti"
"Nu te preface stiu ca esti suparat.. dar daca ti-am gresit cu ceva.."
"Inceteaza!" A ridicat capul "inceteaza sa te prefaci ca iti pasa"
"Dar..Koga normal ca imi pasa..doar tu m-ai salvat"
De asta sta aici? se simte datoare, dasta nu a plecat cu ei?
"Daca tu crezi ca ma mai prostesti odata te inseli" Se uita la mine uimita"Am incercats a iti fac pe plac,dar tu nu mi-ai dat nici o sansa"
"Dar..."
Nu am lasat-o sa continue,nu voiam explicatii."Nu ai nici un motiv sa stai,nu vreau sa te simti datoare doar pantru ca te-am salvat"Si-a inchis ochii si i-a deschis greu "nu vreau sa isi bata joc de mine,eu ti-am recunoscut ce sentimente am..dar tu nu vrei sa mi le impartacesti pe ale tale..nu vreau sa te simti obligata sa stai aici..daca vrei sa pleci.."
Am incercat sa ridic mana..dar o durere a inceput sa se faca simtita pe spate..m-am prabusit de durere.
"Koga!!"
O auzeam cum striga dupa mine,de parca i-ar pasa.
"Nu ma atinge!"am strigat la ea.
"Nu stau din obligatie aici,stau pentru ca ma simt bine cu voi...chear daca m-am purtat urat asta nu inseamna ca asa simt" a inceput iar sa imi spuna printre lacirmi.
"Dar daca tu vrei sa plec...atunci ..." dar eu ce voiam cu adevarat..normal ca o vreau langa mine dar oare suportam sa o am in apropriere stiind ca nu simte ce simt si eu?
"Nu stiu ce vreau..."am spus obosit.
Kagome pov:
M-am intors in colt si am lasat linistea sa ma invadeze din nou.
"Ploua" concluziona scurt lasandu-si mainile sa cada lenese langa genunchi si oftand cu un fel de suspin infundat si sacadat.
"Da..asa este de la lupta"
"Cat timp am stat asa?"
" 2 zile"
"Kagome tu ce vrei cu adevarat?" nu ma asteptam la o astfel de intrebare,dar oare ce voiam?
"Imm..." am lasat capul pe spate "raspunsuri".
"Ce fel de raspunsuri?"a intrebat plictisit.
"Vreau sa aflu ce se intampla cu mine"
"Nu se intampla nimic"
Primul impuls cum sa neg,mi-am muscat buza inferioara.
"Vreau sa stiu cine cunt cu adevarat"
"Esti tu"
Oare asa era..mai eram eu?
"Dar oare chear sunt eu?"
"Da"raspunse scurt in acelas timp in care o spranceana se ridica usor deasurpa nivelului celelaltei.
"Eu nu mai cred asta"
"Kagome..."
"imm?"
Koga pov:
"Kagome..?"i-am rostit numele sub forma de intrebare.Nu pot sa o tin aici,stiu ca vrea sa plece,sa caute acele raspunsuri.
"Imm?"Oare e bine? imi va sfasia inima,dar am sa regret si mai mult daca nu am sa o las sa-si gaseasca ceea ce cauta cu adevarat.
"Pleaca"am spus inchizand ochii.
"cum?" a intrebat socata.
"Pleaca"am repetat.
"Dar de ce?de ce vrei sa plec?"
"Nu vreau"
"pai si de ce?"
"Dar nu pot sa te tin langa mine,as regreta daca te-as vedea mereu trista"
"Koga..."
"Stiu ca nu ma iubesti,dar sper ca atunci intrebarile isi vor gasii raspuns,ai sa realizezi ce simti cu adevarat"
"Nu vreau sa suferi"
"As suferii si mai tare daca a-i suferii tu"
Linistea se facu simtita stateam cu ochii inchisi.Dar toate incep sa aiba un sfarsit previzibil...si simt o mana incolacindu-se pe umarul meu drept strangand exagerat de tare.
"Multumesc"am deschis ochii si am vazut cum era in bratele mele sinandu-ma strans.Avea lacrimi in ochi am strans-o cat am putut de tare,simteam cum inimia voia sa imi sara din piept,sa ii apartina ei.Am sa sufar ca o las sa plece dar e mai bine asa.
"Dute...si sa te gandesti la mine"
"Nu am sa te uiti iniciodata"
Ploaia se opri,deci era bine,ma uitam la ea cum isi croia singura drumul.Voiam sa imi strang inima in lanturi si sa arunc cheia,inima mea ii apartea doar ei.
Kagome pov:
Vrajitoarea...ea ma poate ajuta,ea poate afla ce este cu mine.Si stiu si cine ma poate ajuta sa o gasesc.
Ma simteam oribil ca l-am lasat pe koga... dar...
-----
Nu stiu cat timp am mers prin padure in cautarea copacului sacru.Eram infometata,insetata si muream de frig.Mi-am strans mainile in jurul pieptului cat am putut de tare.M-am asezat langa un copac si mi-am strans genunchii la piept.Hanocacul relativ subtire imi adapostea neputincios bratele,o clipire de gene ma ingheta instant,in el spre exterior,incet,stiam ca aici imi voi afla sfarsitul intr-o zi.Va fi totusi poate o zi mai calda si ma voi putea adaposti in paturile stratificate ale aerului de stanca inghetata ce-mi va curma sufletul.
Am rasuflat lasand in urma aburi densi si cetosi ai respiratiei mele repezite.Se intrezareau lumini in departare,vag se vedea clipirea lor minuscula ce disimula stelele.Dispareau pe rand in neant si adoptau tradatoare intunericul.
Simteam frica pe care o aveam cand eram mica,frica de intuneric.Frica sa nu ma viziteze "bau bau" "bau baul " care iesea de sub pat.
M-am zgribulit infrigurata,tremuram ocazional.Ochii ii aveam inchisi,nu stiam daca mai puteau fi vreodata deschisi.Pasi marunti se auzeau pe langa mine.
-----
Am deschis cu greu ochii,cat am putut de mult.Dintr-o miscare abrupta si ampla isi sfredelii privirea intr-a mea,ochii sai de un negru mat infiltrindu-se prin maroniul meu comun.Mana pe jumatate in aer imi inlemnii instantaneu,cristale sticloase blocandu-o din interior,invaluindu-l intr-o ceata temporara.Probabil ca visam.
Am deschis ochii si mai tare...,nu mai eram afara.
"E frig," murmura pe un ton monoton in timp ce se incrunta usor privind in continuare afara.
"Da,e rece" a replicat repezita usor uimita de nontacerea lui atat de timpurie.
I-am studiat distanta trasaturile bine definite relaxandu-se iar cuta dintre sprancenele lui arcuite micsorandu-se pe masura ce tintuia imensitatea cerului cu privirea.
Nici o stea nu-i intalnea privirea.
"Hei,te-ai trezit" vocea lui imi brusca toate simturile si taisul dulce al lipsei de aer lasa intunericul exterior sa ma inunde.
Bratele imi eraua runcate la intamplare langa corp,amortite si fara pic de putere.Mi-am lasat capul inapoi pe ciment inspirand adanc pentru a scapa de senzatia instanta de ameteala.
Clipii rar etalandu-si in toata splendoarea posibila viata soldificata direct in ochii sai.Se intoarse lent cu spatele la mine,imbratisand imaginar invizibilul ce il inconura straniu.
Am facut cativa pasi catre margine nehotarata.Nu stiam unde sunt si ce am patit.Mi-am aruncat privirea in jos uitandu-ma in gol la gaura nemarginita ce se sfarsea exact unde voiai tu.Nicaieri,oriunde?.
"Esti bine draguta?"vocea femeii ma facu sa tresar,mi-am intors fata catre a eisi am dat din cap in raspuns de da.
"Ce ma bucur,probabil ca e speriata te-am gasit inghetata si te-am adus aici,eu sunt Yuki iar el este fratele meu Toshio"Asa se expleca.
"Eu... sunt Kagome" am spus nesigura pe vocea mea.
.jpg)
