Capitolul 14

Kagome pov:

Si o alta zi imi trece prin fata ca un fugar disperat incercand sa scape de orice si oricine i-ar putea sfarama increderea in speranta.

Ma misc incomod in coltul pesterei,tragandu-mi mai tare genunchii la piept.Ploua ... am constatat surprinsa in timp ce ma aplecam incet sa le umezesc cu o carpa fetele.

Picurii se prelungeau laguros pe crengi prelungite din care cadeau frunze mici si transparente semanand a ..lacrimi.Am oftat si m-am intors la coltul meu incomod.

Koga a deschis cu greu ochi si se uita uimit.S-a uitat la mine cateva secunde apoi a incercat sa se ridice.

Koga pov:

"Imm" o durere se facu simtita,dar nu stiam unde.Nu stiam ce s-a intamplat,de ce ma simt asa.M-am ridicat sustinut de brate.In dreapta mea era aproape toata haita.Erau intinsi pe jos si adormiti.O imagine cu mine luptand cu cineva imi aparu in minte .Avea o sabie cat mine de mare si gheare.Acum imi amintesc totul...Ma luptam cu hanyo'ul...si...o lumina puternica m-a facut sa orbesc si de acolo ...intuneric.

"koga!! esti bine?" vocea lui kagome, speriata,se auzi dintr-o parte."Nu trebuie sa te ridici"bratele lui Kagome era infasurate in jurul meu,era ingrijorata,dar nu inteleg de ce.Pana acum se purta indiferenta de cand am salvat-o in padure de acel demon am stiut ca ea va fi femeia mea,dar si-a batut joc de sentimentele mele,eu o iubeam ,am iubit-o de prima data cand am luat-o in brate,chear daca era lesinata.Nu inteleg de ce este ingrijorata,pana acum nu ii pasa.Cu greu mi-am deschis ochii si am vazut cum se uita la mine.Era ingrijorata,sau poate ca ii era doar... mila.

"D...d...da sunt:"Am oftat "Bine".A rasuflat usurata.Era asa de dulce,aproape ca uitasem de durere.

"Imi pare rau" a spus cu ochii inca inchisi."Din cauza mea esti asa"plangea ,plangea: pentru mine.O lacrima imi cazu pe obraz.

"Nu e vina ta" m-am fortat sa o spun.Si nu minteam,chear nu era vina ei.

"Ba da... e vina mea ... era sa va omor!"A incercat sa isi ascunda fata cu ajutorul parului,dar nu reusea.

"Nu..."

"Ba da,nu incerca sa spui ca nu este vina mea pentru ca stiu foarte bine ca eu sunt de vina,eram sa te omor,eram sa va omor "La ce se referea oare,de ce spune asta?

"Nu... nu e vina ta.Ma bucur ca tu esti bine dar te rog sa nu mai spui asta"

"Dar..."

"Inceteaza!" am spus enervat "Eu am decis sa lupt, asa ca nu mai vorbii prosti" se uita la mine cum incercam sa ma ridic "inceteaza sa dai vina pe tine..."

"Koga..dar.."

"Nu..." ma purtam cums e purta si ea.

A lasat caput in pamant,fata ei era acoperita de par,avea pumnii stransi pe genunchi.

"Koga?" sper ca nu incearca sa ma convinga pentru ca nu va reusii.

"Ce?" eram sprijinit de ziduri,ea avea aceeasi pozitie in fata mea.

"Esti suparat pe mine nu?" da..asa ar fi trbuit.. oricum nu a facut nimic,decat sa imi raneasca sentimentele.

"Ce te face sa crezi asta?"

"Nu stiu... doar ca... nu mai esti tu,cel pe care l-am cunoscut prima data"

"Nu stiud espre ce vorbesti"

"Nu te preface stiu ca esti suparat.. dar daca ti-am gresit cu ceva.."

"Inceteaza!" A ridicat capul "inceteaza sa te prefaci ca iti pasa"

"Dar..Koga normal ca imi pasa..doar tu m-ai salvat"

De asta sta aici? se simte datoare, dasta nu a plecat cu ei?

"Daca tu crezi ca ma mai prostesti odata te inseli" Se uita la mine uimita"Am incercats a iti fac pe plac,dar tu nu mi-ai dat nici o sansa"

"Dar..."

Nu am lasat-o sa continue,nu voiam explicatii."Nu ai nici un motiv sa stai,nu vreau sa te simti datoare doar pantru ca te-am salvat"Si-a inchis ochii si i-a deschis greu "nu vreau sa isi bata joc de mine,eu ti-am recunoscut ce sentimente am..dar tu nu vrei sa mi le impartacesti pe ale tale..nu vreau sa te simti obligata sa stai aici..daca vrei sa pleci.."

Am incercat sa ridic mana..dar o durere a inceput sa se faca simtita pe spate..m-am prabusit de durere.

"Koga!!"

O auzeam cum striga dupa mine,de parca i-ar pasa.

"Nu ma atinge!"am strigat la ea.

"Nu stau din obligatie aici,stau pentru ca ma simt bine cu voi...chear daca m-am purtat urat asta nu inseamna ca asa simt" a inceput iar sa imi spuna printre lacirmi.

"Dar daca tu vrei sa plec...atunci ..." dar eu ce voiam cu adevarat..normal ca o vreau langa mine dar oare suportam sa o am in apropriere stiind ca nu simte ce simt si eu?

"Nu stiu ce vreau..."am spus obosit.

Kagome pov:

M-am intors in colt si am lasat linistea sa ma invadeze din nou.

"Ploua" concluziona scurt lasandu-si mainile sa cada lenese langa genunchi si oftand cu un fel de suspin infundat si sacadat.

"Da..asa este de la lupta"

"Cat timp am stat asa?"

" 2 zile"

"Kagome tu ce vrei cu adevarat?" nu ma asteptam la o astfel de intrebare,dar oare ce voiam?

"Imm..." am lasat capul pe spate "raspunsuri".

"Ce fel de raspunsuri?"a intrebat plictisit.

"Vreau sa aflu ce se intampla cu mine"

"Nu se intampla nimic"

Primul impuls cum sa neg,mi-am muscat buza inferioara.

"Vreau sa stiu cine cunt cu adevarat"

"Esti tu"

Oare asa era..mai eram eu?

"Dar oare chear sunt eu?"

"Da"raspunse scurt in acelas timp in care o spranceana se ridica usor deasurpa nivelului celelaltei.

"Eu nu mai cred asta"

"Kagome..."

"imm?"

Koga pov:

"Kagome..?"i-am rostit numele sub forma de intrebare.Nu pot sa o tin aici,stiu ca vrea sa plece,sa caute acele raspunsuri.

"Imm?"Oare e bine? imi va sfasia inima,dar am sa regret si mai mult daca nu am sa o las sa-si gaseasca ceea ce cauta cu adevarat.

"Pleaca"am spus inchizand ochii.

"cum?" a intrebat socata.

"Pleaca"am repetat.

"Dar de ce?de ce vrei sa plec?"

"Nu vreau"

"pai si de ce?"

"Dar nu pot sa te tin langa mine,as regreta daca te-as vedea mereu trista"

"Koga..."

"Stiu ca nu ma iubesti,dar sper ca atunci intrebarile isi vor gasii raspuns,ai sa realizezi ce simti cu adevarat"

"Nu vreau sa suferi"

"As suferii si mai tare daca a-i suferii tu"

Linistea se facu simtita stateam cu ochii inchisi.Dar toate incep sa aiba un sfarsit previzibil...si simt o mana incolacindu-se pe umarul meu drept strangand exagerat de tare.

"Multumesc"am deschis ochii si am vazut cum era in bratele mele sinandu-ma strans.Avea lacrimi in ochi am strans-o cat am putut de tare,simteam cum inimia voia sa imi sara din piept,sa ii apartina ei.Am sa sufar ca o las sa plece dar e mai bine asa.

"Dute...si sa te gandesti la mine"

"Nu am sa te uiti iniciodata"

Ploaia se opri,deci era bine,ma uitam la ea cum isi croia singura drumul.Voiam sa imi strang inima in lanturi si sa arunc cheia,inima mea ii apartea doar ei.

Kagome pov:

Vrajitoarea...ea ma poate ajuta,ea poate afla ce este cu mine.Si stiu si cine ma poate ajuta sa o gasesc.

Ma simteam oribil ca l-am lasat pe koga... dar...

-----

Nu stiu cat timp am mers prin padure in cautarea copacului sacru.Eram infometata,insetata si muream de frig.Mi-am strans mainile in jurul pieptului cat am putut de tare.M-am asezat langa un copac si mi-am strans genunchii la piept.Hanocacul relativ subtire imi adapostea neputincios bratele,o clipire de gene ma ingheta instant,in el spre exterior,incet,stiam ca aici imi voi afla sfarsitul intr-o zi.Va fi totusi poate o zi mai calda si ma voi putea adaposti in paturile stratificate ale aerului de stanca inghetata ce-mi va curma sufletul.

Am rasuflat lasand in urma aburi densi si cetosi ai respiratiei mele repezite.Se intrezareau lumini in departare,vag se vedea clipirea lor minuscula ce disimula stelele.Dispareau pe rand in neant si adoptau tradatoare intunericul.

Simteam frica pe care o aveam cand eram mica,frica de intuneric.Frica sa nu ma viziteze "bau bau" "bau baul " care iesea de sub pat.

M-am zgribulit infrigurata,tremuram ocazional.Ochii ii aveam inchisi,nu stiam daca mai puteau fi vreodata deschisi.Pasi marunti se auzeau pe langa mine.

-----

Am deschis cu greu ochii,cat am putut de mult.Dintr-o miscare abrupta si ampla isi sfredelii privirea intr-a mea,ochii sai de un negru mat infiltrindu-se prin maroniul meu comun.Mana pe jumatate in aer imi inlemnii instantaneu,cristale sticloase blocandu-o din interior,invaluindu-l intr-o ceata temporara.Probabil ca visam.

Am deschis ochii si mai tare...,nu mai eram afara.

"E frig," murmura pe un ton monoton in timp ce se incrunta usor privind in continuare afara.

"Da,e rece" a replicat repezita usor uimita de nontacerea lui atat de timpurie.

I-am studiat distanta trasaturile bine definite relaxandu-se iar cuta dintre sprancenele lui arcuite micsorandu-se pe masura ce tintuia imensitatea cerului cu privirea.

Nici o stea nu-i intalnea privirea.

"Hei,te-ai trezit" vocea lui imi brusca toate simturile si taisul dulce al lipsei de aer lasa intunericul exterior sa ma inunde.

Bratele imi eraua runcate la intamplare langa corp,amortite si fara pic de putere.Mi-am lasat capul inapoi pe ciment inspirand adanc pentru a scapa de senzatia instanta de ameteala.

Clipii rar etalandu-si in toata splendoarea posibila viata soldificata direct in ochii sai.Se intoarse lent cu spatele la mine,imbratisand imaginar invizibilul ce il inconura straniu.

Am facut cativa pasi catre margine nehotarata.Nu stiam unde sunt si ce am patit.Mi-am aruncat privirea in jos uitandu-ma in gol la gaura nemarginita ce se sfarsea exact unde voiai tu.Nicaieri,oriunde?.

"Esti bine draguta?"vocea femeii ma facu sa tresar,mi-am intors fata catre a eisi am dat din cap in raspuns de da.

"Ce ma bucur,probabil ca e speriata te-am gasit inghetata si te-am adus aici,eu sunt Yuki iar el este fratele meu Toshio"Asa se expleca.

"Eu... sunt Kagome" am spus nesigura pe vocea mea.

Capitolul 13 Soul Shield

Create a MySpace Playlist at MixPod.com

Inca o zi ca oricare alta ,plictiseala normal ca imi tinea companie.Kouga a continuat sa nu ma priveasca asa de des cum o facea inainte si la fiecare intrebare pe care o punea imi raspundea scurt.Nu stiu de ce dar simt ca e suparat pe mine.Nu stiu cat timp am sa rezist aici,foamea a aparut si ea.Nu spun ca nu am ce manca dar..eh mai bine o las balta.Dar daca as pleca ? ..."of fi serioasa unde sa pleci ? nici un pas nu ai sa faci fara sa cazi pe jos sau fara sa atragi atentia mega mutantilor. ".Uram sa recunosc dar constiinta avea dreptate,mega -mutantii cum le spune ea m-ar face pranzul in cateva secunde.

Am oftat si mi-am pus capul pe bratul de pe genunchii stransi langa mine.De ce e viata asta asa de cruda cu mine? " dar de ce te tot plangi? gandeste si tu pozitiv " ..of mai taci de ce sa vad partile bune daca nu sunt ? ah ? .." pai cum ? normal ca sunt ....adica e sansa ta sa fi o super woman" da erams igura ..acum chiar ca sunt nebuna ,am ajuns sa ma cert cu mine ,grozav.

"Hei ! Kagome?" m-a intrebat...aaa cum il cheama? eh ma rog

"mm?"

"de unde esti ?"

"ce?"

"pai de unde esti de fapt?" grozav iar trebuie sa inventez povesti

" nu cred ca stii satul"

" ehh pai nu conteaza" eee chiar nu putea sa se multumeasca

" pff,de unde atatea intrebari?"

" pai eram curios" ee asta nu stie proverbul ala cu pisica,stai ,ce tot vorbesc normal ca nu il stie

" imm ai sa aflii ,dar nu acum"

Nu a mai spus nimic si s-a intors la ceilalti.Eu stateam in pestera in coltul meu cuminte.

"Ce cauti aici !" Tipatul lui Kaga m-a facut sa imi misc picioarele si sa ma tarasc afara." Dispari javra" de ce imi parea cunoscut cuvantul asta?

" Pe cine faci tu javra?" opa,Kagome tu iar visezi ? vocea asta nu poate fi a lui.In orice moment am sa ma trezesc."Ea vine cu mine!" vocea lui inca se auzea de afara."Nu pleaca de aici !" a tipat koga.O lovitura puternica ma facut sa imi dau seama ca asta nu era un vis.Am iesit cat de repede am putut si atunci am vazut.Era chiar acolo ,in fata mea,in pozitia de atac,cu chimonoul lui rosu si cu ghiarele incordate gata de atac.Si-a intors capul spre mine,ce cauta el aici? nu mai inteleg nimic.

"Kagome tu chiar esti nebuna?" ..ah am pierdut ceva? " wow stai putin ,de ce?.

" pai cum de ce ,nu poti sa umblii singura pe aici" e hai ca asta e culmea."a aloo" am spus fluturand mainile in fata " tu mi-ai spus sa dispar.

"Da dar asta a fost inainte sa aflu ca ai giuvaerul!" a deci de asta." de asta ai venit dupa mine?

" a..daaa,doar nu crezi ca m-as intoarce dupa tine doar asa " nu imi vine sa cred cat de ipocrit poate sa fie.imi fortez lacrimile sa nu curga,nu trebuie sa arat ca ma doare ca a venit doar pentru Shikon No Thama si nu pentru mine."nu iti pasa daca pateam ceva?"

" aoleu,sper ca nu ai patit nimic" a sarit speriat,speriat dar de ce."de ce te-ar interesa?"

" ok,ai vorbit destul cu ea acum dispari" a intervenit koga peste discutia mea cu inuyasha.

"nu imi sta in cale" a marait inuyasha la koga.

"si daca nu am chef sa stau si sa ma uit? tu chiar crezi ca o sa mearga cu tine?" sa merg cu el ? " era sa moara iar acum vii dupa ea?" sa merg cu el?

" sa moara?" inuyasha si-a intors capul spre mine si a inceput sa miroase ,probabil dupa sange." sper ca giuvaerul e bine" bineinteles,asta era important

"inuyasha,,," mi-am lasat capul in jos si mi-am strans pumnii "esti un Baka" am ridicat capul tipand "esti un baka daca tu crezi ca am sa merg cu tine"

" ce..? cum sa nu vii,doar nu ai sa stai cu el?"

"Si daca stau care este problema?,macar el nu pune pe primul loc giuvaerul...stiu ca nu ma cunosteai si era normal sa nu ai incredere in mine dar asta nu insemna caq trebuie sa ma faci complice cu Naraku ,nu sunt o tradatoare,stiu ca am aparut de nicaieri dar asta nu iti dadea dreptul sa vobesti cu mine asa" ma fortam sa nu dau drumul la sentimente.Dar nu,nu am sa ma duc cu el,chiar daca as fi vrut.

Inuyasha a intins mana spre mine..

" imm?"

"doar nu crezi ca am sa las o putere asa de marein seama ta nu?" deci asta era.

"Vrei piatra?"

" normal ,doar nu crezi ca te-am cautat de geaba" ah..na cautat...off..gata Kagome gata

" atunci nu ai sa o vezi"

" ce ai spus?" a spus nervos

" nu am cum,daca vrei sa faci rost de ea trebuie sa ma omori" oare va face asta? va incerca sa ma omoare?

" nu cred ca va fi o problema' a zambit el.Si-a incordat chiarele si si-a pregatit pozitia.Scena asta mi-a adus aminte de imaginile din trecut.

" oo nu,nu ai sa faci asta" a sarit kouga cu picioul spre el.Un nor de praf i-a acoperit,eu incercam sa vad daca era ranit,chiar daca nu ar trebui sa imi pese,nu puteam sa nu ma abtin.

Un zgomot puternic s-a auzit de pe stanca,mi-am indreptat privirea spre ea ,acolo kouga era tintit de inuyasha care incerca sa scape e de el.

" vino...kagoommee" vocea asta..nu din nou.Mi-am pus mainile la urechi si m-am prabusit in genunchi.

Ochii rosii ai lui inuyasha mi-au aparut in minte,scena in care sare sa ma omoare,demonul sarind sa ma devoreze,

Ochi,Demon,Inuyasha,......Ochi,Inuyasha,Demon,...Demon,inuyasha,Ochi,...Inuyasha,Demon,Ochi,...Demon,Ochi,Inuyasha,....Inuyasha ,Ochi ,Demon.Imaginile se repetau ,iar si iar si iar.Ma trageam de par.Rasetele celor pe care ii iubesc si i-am iubit au aparut si ele.

Apoi Inuyasha luptand cu Kouga.Simteam ca ceva iese din interiorul meu,o aura mai puternica decat mine,un scut care nu puteam sa ii fac fata.Mi-am arcuit spatele de durere.Ochii au inceput sa isi recapete arsura de dinainte." Kagomee!!" vocea din departare care ma facea sa ma intreb de fiecare data de unde o cunosc,sangele clocotind in interiorul meu.Toate au luat sfarsit cu un tipat arsurzitor facut de mine dand capul pe spate.Am cazut obosita pe pamant,respiratia era neregulata.Mi-am indoit genunchii si mainile vrand sa ma ridic.Am ridicat privirea cu greu,praf..asta era in fata mea ,praf.Am incercat sa vad peste norul de praf din jurul meu.8 siluete erau lipite de stancile din jurul meu.Cand norul a inceput sa mai dispara corpurile celor din haita au inceput sa se dezlipeasca de stanca cazand pe pamant.Kouga si cu inuyasha erau in aceeasi situate.Eu am facut asta?,dar cum...? aura din interiorul meu ce cauta o cale de a iesi a reusit insfarsit sa gaseasca o portita.Puterea ce era inghesuita in interiorul meu a explodat.M-am ridicat,de data sta avand mai multa putere.M-am uitat din nou in jurul meu.Nimeni nu se misca,erau morti?...nu,morti nu..am inceput sa alerg la cel care m-a intrebat despre mine in pestera.vea rani grave.Mi-am ridicat privirea si l-am cautat pe inuyasha,dar nu mai era,a pleca.

Am inceput sa ii trag unul cate unul la adapost.

Erau grei,dar nu am renuntat pentru ca erau din cauza mea in starea asta.

I-am bandajat cu frunze.

Am inceput sa ma rog sa se trezeasca toti.Nu as fi suportat sa moara cineva din cauza mea.Dar de ce...sau mai bine zis cum am reusit sa le fac asta?....sau mai bine zis se va mai intampla?..vor mai avea incredere in mine? asta daca au avut.Cel putin Kouga stiu ca a avut ,dar acum....

Nu mai aveam ce sa fac decat sa astept.Oare se va intoarce..oare e bine?

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Stiu ca am avut o pauza destul de lunga dar inspiratia a fugit strigand dupa ajutor si am kam ramas fara idei,decat sa fac un capitol doar de dragul de a fi facut mai bine astept ,chiar daca e foarte mult timp.Dar nu am renuntat niciodata la fic.De asta am venit acum cu capitolul 13.Sper sa va placa.

Stiu ca nu prea sunt commentarii dar stiu ca sunt persoane care citesc ficul,de asta nu am renuntat niciodata la el si nici nu am sa renunt.

Stiu ca este cam scurt dar prima data l-am scris mai lung si din pacate am uitat sa salvez ce am scris si a trebuit sa scriu din nou.Promit ca am sa ma revansez in capitolul urmator :D